Este o investigaţie noninvazivă ce analizează structura şi funcţia cordului cu ajutorul ultrasunetelor.

Ce reprezinta  o ecocardiografie?

Este principala metodă imagistică în cardiologie şi cea mai solicitată, permitand studierea şi vizualizarea amănunţită a tuturor structurilor cordului (cavităţile, valvele,septurile, muşchii). Datorită acesteia se  pot cunoaşte cu precizie parametrii care definesc atât funcţia de contracţie, cât şi funcţia de relaxare a inimii. Cu ajutorul ei, poate fi măsurată grosimea pereţilor inimii, pot fi vizualizate şi diagnosticate corect leziunile valvulare, congenitale, miocardice. Nu în ultimul rând, ecografia permite şi analizarea pericardului (a învelişului în care se găseşte inima), iar  o inflamaţie la nivelul acestuia poate fi usor depistata in unele cazuri.

Ca investigaţie, este valoroasă atât pentru stabilirea unui diagnostic iniţial, cat si urmarirea, aprecierea severităţii şi ghidarea tratamentului pentru majoritatea afecţiunilor cardiovasculare.
Întrucât utilizează ultrasunetele, ecocardiografia nu prezintă nici un risc pentru pacient, este nedureroasă, neinvazivă şi poate fi efectuată de câte ori aveţi nevoie (lucru pe care nu-l puteţi efectua la o tomografie computerizată, de exemplu). Şi copiii sau femeile gravide pot apela cu încredere la ecografia cardiacă. În plus, este recomandată oricărei persoane care are hipertensiune arterială, pentru a cunoaşte în ce măsură îi este afectată inima.Este folosită atât în urgenţele cardiovasculare, cât şi în bolile cronice.
Există mai multe moduri de examinare ecografică: ecografia în mod M, ecografia bidimensională, ecografia Doppler (pulsat, spectral şi color) şi ecografia tridimensională (3D). Toate aceste moduri dau informaţii complementare şi sunt folosite pentru o evaluare cardiacă completă, succesiv sau simultan.

  • Ecografia în mod M redă mişcarea structurii cardiace urmărite în funcţie de timp. Se caracterizează prin rezoluţie temporală foarte bună. Este utilă pentru efectuarea exactă a unor măsurători: distanţe, grosimea pereţilor, fracţie de scurtare, etc.
  • Ecografia bidimensională permite vizualizarea tuturor structurilor cardiace: cavităţi, pereţi, valve, pericard; oferă date morfologice şi de funcţie cardiacă: dilatarea cavităţilor, hipertrofia pereţilor, aspectul şi mişcarea valvelor, contractilitatea miocardului, prezenţa de lichid în pericard, etc.
  • Examinarea Doppler permite vizualizarea curgerii sângelui în cavităţile cardiace şi efectuarea unor măsurători hemodinamice utile pentru cuantificarea severităţii unor boli: valvulopatii, cardiomiopatii, hipertensiune pulmonară, etc.
  • Ecografia tridimensională este tehnica de analiză a structurilor şi funcţiei contractile a inimii folosita în cazul bolilor valvulare, malformaţiilor congenitale şi a cardiomiopatiilor ce  utilizează secţiuni virtuale ce permit reconstrucţia anatomică tridimensională a cordului în mişcare.

 

Cand este indicat  sa efectuati o ecocardiografie?

Ecocardiografia este necesară în cazul în care simţiţi unul din simptomele:
– Dificultate în respiraţie, în repaus sau la efort;
– Oboseală excesivă;
– Umflarea picioarelor;
– Dureri toracice;
– Palpitaţii ale inimii;
– Dereglări de ritm cardiac.

Pregatire

Purtati haine lejere, cu o camasa sau bluza cu nasturi in fata. Nu exista nici o pregatire speciala pentru acest test. Puteti manca si bea inainte de efectuarea ecocardiografiei, iar dacă urmaţi un anumit tratament pentru boala de inimă de care suferiţi, nu este necesar să întrerupeţi medicaţia.

Cum se efectueaza o ecocardiografie?

Procedura se efectuează foarte uşor şi nu necesită mult timp. Pacientul trebuie sa se dezbrace pana la brau si sa se intinda pe partea stanga, cu bratul stang sub cap. Medicul sau o asistentă va aplica pe toracele pacientului  3 electrozi (mici plasturi autoadezivi). Electrozii vor fi conectaţi prin intermediul a 3 fire la ecocardiograf pentru a înregistra activitatea electrică a inimii dumneavoastră (electrocardiograma) O sonda va fi folosita de medic pe pieptul pacientului, folosindu-se un gel special care ajuta ca ultrasunetele sa se transmita mai bine prin piele. Sonda este conectata printr-un fir la un aparat care proceseaza ultrasunetele si afiseaza imagini pe un ecran. Pulsatii de ultrasunete sunt trimise cu ajutorul sondei prin piele si pana la inima, apoi se intorc ca niste ecouri si sunt inregistrate de ecograf in timp real, astfel incat imaginile se sumeaza si arata nu doar structura ci si miscarea inimii (a muschiului si a valvelor). Medicul plimba sonda pe pieptul pacientului pentru a obtine imagini cat mai clare si pentru a vedea inima din mai multe perspective, observandu-se daca exista valve bolnave, ingrosari de perete cardiac sau defecte congenitale.
Investigatia poate dura intre 15 si 60 de minute, in functie de claritatea imaginii si de numarul de masuratori speciale necesare. Nu este necesara niciun fel de pregatire speciala pentru ecocardiografie, pacientul poate manca, bea si lua medicamentele in mod normal atat inainte cat si dupa aceasta. Important de stiut este faptul ca ecografia nu prezinta niciun risc, nu este invaziva, nu este dureroasa si poate fi repetata fara griji de cate ori este nevoie (spre deosebire de radiografie sau CT, nu implica radiatii).

 

Ce informatii furnizeaza ecocardiografia?

Ecografia cardiacă va furniza informaţii despre:
– Mărimea inimii: o inimă „mărită” poate fi rezultatul hipertensiunii arteriale, a valvelor cardiace deficitare sau a insuficienţei cardiace;
– Mişcarea muşchiului cardiac: afectarea mişcării unei părţi din muşchiul inimii apare secundar infarctului miocardic sau în boala cardiacă ischemică avansată;
– Valvele inimii: ecografia cardiacă este metoda de diagnostic cea mai importantă în afecţiunile valvulare sau în defectele congenitale;
– Aorta: ecografia cardiacă este utilizată de rutină pentru a diagnostica anevrismul (dilatarea) de aortă;
– Cheaguri de sînge sau tumori care se pot găsi în inimă;
-Afecţiuni ale pericardului, etc.

Limitele ecocardiografiei

 Ultrasunetele folosite in ecografie au frecventa foarte inalta, de 1-5 Mhz. Ele se reflecta atunci cand ating structurile organismului, datele rezultate fiind interpretate de un computer si transformate in imagini. Totusi, ultrasunetele au limi­tele lor, adica nu se pot folosi in cazul structurilor care contin aer, pentru ca in acest caz se reflecta in totalitate. Nici in cazul oaselor, cand sunt absorbite total. Exami­narea cordului, situat in spatele plamanilor si al oaselor cavitatii toracice, ridica unele probleme in acest sens. De aceea, in ecocardiografia transtoracica (cea mai raspandita forma de exami­nare)  trebuie cautate anumite puncte, “ferestre”, prin care ultrasunetele pot ajunge la inima.
Totusi, daca exista anomalii locale (de exemplu obezitate, sani mari, afectiuni pulmonare cronice ca emfizemul, caracterizat printr-o retentie crescuta de aer in plaman sau o constructie particulara a cutiei toracice) rezultatele obtinute pe aceasta cale nu sunt concludente. In acest caz, se recurge la ecografia transesofagiana, in care transductorul care emite ultrasunetele si colecteaza “ecourile” este introdus prin cavitatea bucala in esofag, in apropierea inimii.